luni, 28 februarie 2011

FICUSUL

Ingrijirea Ficusului

Ficusul este o planta ornamentala care prin prezenta sa poate adauga viata si frumusete unei camere de apartament. Pana in prezent se cunosc mai mult de 800 de specii de ficus de tip arbore, arbust sau planta cataratoare. Planta de ficus poate fi descrisa ca o planta viguroasa, lemnoasa, avand frunze mari, pieloase, in forma de elipsa, de o culoare verde inchis cu o tenta spre galben uneori. La maturitate, frunzele pot ajunge sa aiba chiar intre 40 si 70 de centimentri. De provenienta tropicala, ficusul se adapteaza destul de bine la conditii de mediu variate si cu toate ca nu este o planta foarte pretentioasa, ingrijirea sa presupune cunoasterea anumitor reguli de crestere si intretinere. Mai mult ca sigur ca ati observat ca ficusului ii prieste mediul din apartament si ca poate creste frumos in conditii de interior. Ce pasi trebuie sa urmezi pentru ca planta ta de ficus sa se dezvolte armonios?

Mediul prielnic dezvoltarii plantei de ficus


In primul rand, trebuie sa-i gasesti in apartamentul tau locul pe care il merita si in care se simte bine. De regula, ghiveciul cu ficus poate fi tinut in locuri luminoase, uneori semiumbrite, evitandu-se expunerea sa la lumina directa a soarelui. Nu trebuie facute excese de lumina, de temperatura, de curenti de aer sau de umiditate, deoarece in astfel de conditii dezvoltarea plantei poate stagna. Pe timpul verii, ficusul poate fi scos in gradina sau pe balcon, insa la umbra, oscilatiile de temperatura putand determina caderea frunzelor. Mediul optim de crestere a plantei de ficus presupune mentinerea unei temperaturi intre 12 si 24 de grade Celsius. In perioada de vegetatie temperatura ideala cresterii plantei este intre 18-24 de grade Celsius, iar pe timpul iernii aceasta nu trebuie sa scada sub 12 grade.

Udatul ficusului


Pe timpul verii, este necesara o cantitate mai mare de apa, udarea plantei facandu-se de obicei atunci cand solul prezinta semne de uscaciune la suprafata. Pe timpul verii, apa poate fi pulverizata pe suprafata frunzelor. Exista anumite specii de ficus care au un aspect lucios al frunzelor, acestea trebuind curate din cand in cand cu ajutorul unei carpe umede. De asemenea, apa trebuie sa fie la temperatura camerei, pamantul plantei trebuind sa fie mentinut umed, dar nu ud. Toamna si iarna, planta de ficus are nevoie de mai putin apa decat in timpul verii. Acordati udatului atentia cuvenita! Daca apa este insuficineta, frunzele se ingalbenesc si cad. Daca din contra este prea multa, radacinile pot putrezi, planta isi schimba culoarea si ofileste. Pentru ca apa de la robinet contine o cantitate considerabila de clor, se recomanda ca aceasta sa fie lasata intr-un vas neacoperit. Clorul din apa se va evapora astfel partial.


Cand se efectueaza replantarea plantei?


Pentru ca planta sa aiba o durata de viata cat mai lunga este necesara replantarea ei la fiecare doi ani, de obicei in luna aprilie. Pamantul in care se replanteaza planta trebuie imbogatit cu humus si frunze sau se pot utiliza in mod egal parti egale de turba, pamant de flori si nisip. Este bine ca pamantul sa fie humos si sa contina substante nutritive care favorizeaza dezvoltarea viitoare a plantei.
 

Inmultirea plantei de ficus


Cum putem insa inmulti o planta de ficus si cand este momentul potrivit pentru a face acest lucru? Specialistii sunt de parere ca nu exista un moment ideal pentru inmultirea ficusilor, inmultirea ficusilor fiind posibila in orice moment al anului atata timp cat in spatiul in care este depozitata planta este mentinuta o temperatura de 25-28 de grade Celsius si o umiditate peste medie. Si cu toate acestea, s-a observat ca butasii de ficus au mai multe sanse sa se prinda la inceputul primavarii, atunci cand iarna se apropie de sfarsit. Procedeul de inmultire este unul simplu. De regula, din varful ramurilor de ficus se preleveaza butanasi lungi de 10-15 centimetri (acestia trebuie sa aiba si o bucatica de petiol). Butasii alesi pentru inmultire pot fi taiati fie de la varfuri, fie din ramurile laterale. Seva care se observa la suprafata taieturii este lasata sa se usuce timp de o noapte, urmand ca ulterior butasii sa fie plantati in pamant, fixandu-i cu un betisor.



TRANDAFIRUL JAPONEZ

Ingrijirea Trandafirului Japonez



Trandafirul Japonez (HIBISCUS ROSA SINENSIS ) este o planta de apartament care in perioada mai – septembrie poate fi tinuta si afara in balcoane sau gradini. Este originara din Japonia si Hibiscus rosa sinensis este singura specie din genul Hibiscus care se cultiva ca planta de apartament.

Trandafirul Japonez este o planta perena care traeste mai multi ani cu aspect de tufa, frunze ovale de culoare verde inchis care in perioada de vara daca este ingrijit corespunzator poate avea flori de diferite forme si culori in functie de varietate ( rosii trompeta, rosii batute, galben trompeta sau galben batute. )

 

 

Pentru o crestere optima are nevoie de un substrat “ pamint “ format din turba, pamint de frunze si nisip in parti egale . Se recomanda amplasarea Trandafirului Japonez la lumina indirecta in perioada de repaus (iarna) iar de primavara pina toamna intr-un loc foarte luminos , lumina fiind cea care va declansa inflorirea . Daca in perioada de indlorire nu are lumina suficienta planta va creste dar nu va inflori.

Udarea  trandafirului japonez se face diferit : in perioada de primavara – toamna se recomanda a fi udat zilnic astfel incit substratul sa fie mereu reavan iar iarna se va uda moderat, in aceasta perioada planta intrind intr-o perioada de repaus . Temperatura necesara pentru a inflori este de 20 C iar iarna se recomanda sa nu se tina la temperaturi mai mici de 10 C.

Ingrijirea trandafirului japonez implica taierile anuale pentru formarea unui aspect placut al coroanei . Taierea se face primavara pentru a limita cresterea plantei in inaltime si face ca planta sa dezvolte ramuri dese, formindu-se sub forma de tufa . O data la 4 ani primavara este necesara si schimbarea ghiveciului , procedeu ce implica scurtarea usoara a radacinilor si inlocuirea unei parti din pamintul existent in ghiveci .

        Inmultirea se face prin butasi lemnificati ce se introduc intr-un pahar cu apa pina la formarea radacinilor, apoi se scot si se planteaza in pamint. Varietatile cu flori rosii au cresteri viguroase si inmultire mai usoara decit varietatile cu flori galbene.


Fertilizarea se face o data la 2 luni cu ajutorul batoanelor fertilizante ( de culoare rosie ) pentru plante cu flori produse de Substral . Acestea contin atit macro elemente cit si micro elemente care impreuna asigura o dezvoltare optima si determina inflorirea . Batoanele permit eliberarea lenta ( pe parcursul a 2 luni ) a substantelor nutritive atit de necesare plantei .

Insectele daunatoare pentru trandafirul japonez sunt reprezentate de specii de afide ( paduchi mici de diferite culori ) a caror prezenta se poate observa prin existenta unor pete lucioase si lipicioase aflate pe frunze sau flori , acestea se combat cu succes cu insecticidele ACTARA sau MOSPILAN.
Daca apar unele musculite sau alte insecte problema se rezolva tot prin stropirea cu aceste insecticide.

Alti daunatori sunt reprezentati de acarieni ( paianjeni minusculi ) care se pot observa cu ajutorul unei lupe si se pot combate cu o solutie de MILBEKNOCK EC ( 0,6 ml la 1 litru de apa ) sau cu VERTIMEC.
Dintre boli isi face prezenta rugina ( pe frunze apar pete galben portocalii, bombate ) si fainarea ( aspect fainos pe frunza ) care se combat cu unul din urmatoarele produse : TOPAS, SOCORE, IMPACT, TOLEDO ,FOLICUR SOLO sau CANTUS .

TRANDAFIRUL CHINEZESC

Ingrijirea trandafirului chinezesc
Trandafirul chinezesc este una din cele mai indragite plante lemnoase capabila sa infloreasca tot anul daca dispune de conditii favorabile.

Prezinta un frunzis bogat, verde stralucitor si flori marii simple sau duble, larg deschise, cu anterele staminale mult iesite in afara.Acestea se formeaza in partea de varf lastarilor si pot fi colorate rosu, violet, roz, galben, oranj si alb.



Planta suporta bine taierile care sunt necesare pentru corectarea cresterii ei. Factorii care influenteaza cel mai mult formarea bobocilor si inflorirea lor sunt lumina si caldura.

Trandafirul chinezesc - Hibiscus are nevoie de multa lumina, iar atunci cand nu dispune de un spatiu suficient de luminos, nu infloreste.

De asemenea, este o planta careia ii place caldura. Iarna trebuie sa dispuna de minimum 10°C. Nu suporta socurile de frig, fiind printre primele plante care isi apleaca si apoi isi pierd frunzele.

Plantele tinere se ciupesc de 1-2 ori deasupra a 3-6 frunze pentru a se realiza o buna ramificare de la baza. Plantele mari este bine sa fie supuse taierii in fiecare primavara cand se elimina ramurile imbatranite si desfrunzite, iar celelalte se scurteaza atat cat este nevoie pentru armonizarea formei coroanei si reajustarea inaltimii ei.

Tot primavara, la interval de 3-5 ani, se aplica transplantarea, in fiecare an, insa, se inlocuieste pamantul de la suprafata cu altul proaspat care sa contina si mranita.
Pamantul se mentine permanent reavan prin udari regulate. Pe parcursul verii se aplica 3-4 fertilizari cu ingrasaminte chimice in concentratie de 0,15-0,2%.

Inmultirea este usoara. Plantele se obtin din butasi de lastari trecuti usor de faza erbacee.


duminică, 27 februarie 2011

SPORUL CASEI

SPORUL CASEI


Sporul Casei este una dintre cele mai usor de ingrijit plante de apartament. Sporul casei este una dintre cele mai comune plante in casele romanilor, nu atat pentru denumirea sa si superstitia conform careia aduce noroc, cat pentru lipsa de pretentii a acestei plante. Denumirea latina a plantei este Impatiens si reuneste un numar de sute de specii diferite – diferite culori, marimi si structuri. Numele de "Impatiens" sugereaza probabil nerabdarea de a creste si a inflori a plantei.

Plantarea Sporului Casei
Plantarea Sporului Casei trebuie sa aiba loc la inceputul primaverii. Se foloseste o tava plina cu pamant pentru seminte de Sporul Casei si se acopera semintele cu un strat subtire de pamant. Se tine apoi tava cu pamantul si semintele intr-un loc cald si intunecat. Cand apar primele vlastare se va duce tava la lumina, dar se va feri de lumina directa a soarelui. Cand noile plante cresc suficient sunt transplantate in ghivece. Trebuie avut in vedere sa se foloseasca ghivece mari, intrucat planta se poate dezvolta foarte repede.


Ingrijirea Sporului Casei
Sporul Casei nu necesita o ingrjire foarte atenta, dupa cum am spus deja mai sus. Cu toate acestea, este necesar a se lua in calcul cativa factori pentru o ingrijire corespunzatoare a plantei.

Pamantul in care trebuie pastrat Sporul Casei este bine sa fie amestescat cu turba si sa fie bine fertilizat. Nu le merge bine daca este folosit nisip impreuna cu pamant la cultivarea lor. Sporul Casei prefera lumina indirecta – este bine sa fie pastrate intr-un loc aerisit (desi rezista bine si la temperaturi ridicate, cel mai bine se simt pana in 20o C) si nu departe de lumina soarelui.

Nu trebuie udate din belsug in nici un caz. Ideea este ca pamantul lor sa fie in permanenta mentinut umed. Atata timp cat pamantul lor este umed mereu, este suficient. In timpul verii este bine sa adaugati ingrasaminte lichide in apa cu care udati planta, intrucat vara nu este chiar o perioada propice pentru ea.

Inmultirea pentru Sporul Casei
Este bine ca inmultirea sa aiba loc in timpul verii in perioada iunie-septembrie. Se taie butasi lungi de 10 cm din ramurile laterale si se aseaza fiecare butas intr-un paharel cu apa. In maxim o saptamana se vor forma radacinile butasului. Se planteaza apoi butasii cu radacini in ghivece care contin amestec de pamant fertil si nisip. Se mentine pamantul ud si se tin la umbra si racoare. Se taie varfurile periodic o data ce incep sa creasca.

Violeta de camera

Chiar daca nu este in totdeauna violeta, trebuie remarcat faptul ca majoritatea ii spun "Violeta de Parma', o floare sensibila si in acelasi timp atit de grstioasa si fermecatoare.

VIOLETA  DE  CAMERA ( PARMA )


Violeta de camera este originara din Africa si nu este aceeasi cu violeta de Parma care creste afara si infloreste primavara devreme.

Planta este mica, inalta de numai 10-15 cm, cu frunzele asezate intr-o rozeta aproape perfecta si florile concentrate mai mult in centrul ei. Ele pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore pe nuante de albastru, violet, roz, rosu, alb.
Intreaga planta este deosebit de fragila. De asemenea, sistemul radicular fin, fibros, dezvoltat mai mult in stratul superficial al pa mantului.
Violeta de camera infloreste aproape tot anul, cel mai mult insa primavara si toamna.

Saintpaulia creste si infloreste bine in camere calduroase (20-22°C), bine luminate, dar fara soare direct pe plante, care provoaca la inceput pete galbene si apoi necrozarea si uscarea frunzelor. Amplasarea cea mal buna a plantelor este in camerele cu ferestre vestice.


Substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu textura grosiera, care sa asigure o buna caldura si oxigenare pentru radacini. Este foarte important ca ghiveciul sa nu fie inalt



Umezeala aerului este foarte importanta. Pentru asigurarea unei atmosfere mai bogat in apa este bine ca ghivecele sa stea pe un strat de pietris care se mentine umed.

Inmultirea se poate realiza si prin despartirea plantelor mari. Practic, se scoate planta din ghiveci si se separa fiecare rozeta de frunze ce se planteaza individual in ghivece mici. Este bine ca aceasta inmultire sa se faca primavara si toamna, inaintea perioadelor de inflorire maxima.
Fertilizarea de 2 ori pe luna este necesara daca se are in vedere ca planta creste si infloreste aproape continuu. Solutia de ingrasaminte este bine sa contina mai mult potasiu si sa aiba o concentratie de 0,1-0,2%.

Daca planta are tendinta sa formeze multe frunze in detrimentul infloririi este indicat sa se rupa o buna parte din ele, stimulandu-se astfel formarea florilor.

Aceasta planta se inmulteste foarte usor prin butasi din frunze, care pot fi inradacinati si in pahare cu pamant. Prinderea lor si formarea de plante noi dureaza circa 2,5-3 luni.
Udarea este lucrarea principala de ingrijire. Se are grija sa se ude cu apa nu prea rece, chiar calduta si numai atunci cand pamantul de la suprafata se usuca, putin.

Apa se toarna in farfurie sau pe marginea ghiveciului, iar excesul din farfuria de scurgere se indeparteaza dupa ce pamantul s-a umezit bine.

vineri, 11 februarie 2011

MASLINUL !!!

INGRIJIREA MASLINULUI IN GHIVECI
Măslinul (Olea europaea) este un arbore originar din Siria şi zonele de litoral din Asia Mică, foarte răspândit şi în Grecia continentală şi în arhipelagul elen. Este considerat “arborele veşnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini şi lăstari noi.
Descriere
Maslinul este admirat pentru foliajul gri-verde, care se imbina frumos cu toate celelalte culori din gradina. Trunchiurile fine si ramurile devin noduroase, incalcite cand pomul ajunge la maturitate. Florile albe sunt asezate in grupuri si apar vara, fiind urmate de fructe verzicare se innegresc si cad din copac toamna tarziu si iarna.
lea conţine în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pGenul oomi mici întâlniţi în zonele limitrofe Mării Mediterane,  în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se menţin verzi pe întreaga durată a anului.
Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obţinerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.
Măslinii au o creştere lentă, dar sunt şi foarte longevivi. Lăsaţi să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru şi peste şapte secole de viaţă. În Italia se crede că unii din cei mai bătrâni măslini datează din primii ani ai Imperiului Roman, părere infirmată de mulţi specialişti.
Cultivarea maslinului in ghivece. Maslinii cresc foarte bine in ghivece, ca arbusti de interior. Nu uitati sa asezati pe fundul ghiveciului cateva pietre sau bucati de teracota de la niste ghivece sparte, pentru a ajuta apa sa se scurga mai repede. Pentru pamant, va recomandam un amestec de buna calitate, bogat. Maslinii pot fi antrenati pe spaliere si sunt des folositi in arta topiara.
Ingrijire si cultivare
Maslinul trebuie tinut intr-un loc scaldat in razele soarelui. Se dezvolta cel mai bine cand creste in pamant bogat, dar se adapteaza si la soluri alkaline sau pietroase, cu putine substante nutritive; conditia de baza este ca solul sa fie usor drenabil, pentru ca maslinul nu suporta ca radacinile sa fie continu in apa. Pomul supravietuieste si face fructe chiar si daca este neglijat; cu toate acestea, cand il plantati e bine sa il aplicati si un fertilizator usor.
Iernare
Maslinii nu rezista la temperaturi mai mici de -10 grade Celsius asa ca iarna ei trebuie tinuti intr-o camera racoroasa dar luminoasa intre 5-10 grade Celsius.
Metode de taiere la maslin
La maslini nu se aplica de obicei taieri reductive, dar daca recolta este prea mare, fructele vor fi destul de mici. Pentru a obtine masline cat mai mari, trebuie sa reduceti numarul fructelor din pom, operatie care trebuie facuta imediat ce au aparut fructele. Inalturati din ele pana raman cam 2-3 masline pe fiecare ramura mica.
Boli si daunatori
Maslinii sunt pomi fructiferi rezistenti si nu sunt de obicei atacati de boli sau daunatori.

HORTENSIA !!!

CUIDAR LAS HORTENSIA
Este arbusto se caracteriza por poseer unos grandes penachos de flores, de color blanco, azul o rosa, más o menos intenso, que están formados por flores individuales.
Generalidades.- La hortensia es un arbusto caducifolio de climas con inviernos suaves, perteneciente a la familia de las saxifragáceas, cuyas variedades más significativas se caracterizan por tener flores dispuestas en inflorescencias en forma de cabezuelas.
Comúnmente se le conoce como planta de maceta, pero en las regiones húmedas de España (sobre todo en la costa norte) es más corriente como arbusto de jardín.
Las flores de la hortensia se desarrollan a partir de yemas formadas el año anterior, es por esto que la poda debe anticiparse todo lo posible, realizándose justo al finalizar el período de floración. Lo más aconsejable es hacer la poda dejando las ramas a unos 30-40 cm del suelo, para que sobre esa estructura se desarrolle cada año.
Conservar su flor.- La flor de la hortensia es perfecta para formar ramos. Pero hay que tener en cuenta que una vez cortada sigue teniendo las mismas exigencias de humedad y temperatura moderada. Si deseas conservar sus flores una vez cortadas, sigue estos consejos:
- Tanto si procede de una floristería como del jardín, corta un poco los tallos antes de meterlos en el florero.
- Este corte tiene que ser oblicuo y es mejor realizarlo con un cuchillo bien afilado que con una tijera, que aplasta el tallo, obstruyendo los vasos por donde se nutre la flor.
- Realiza dos cortes cruzados (X) en la base del tallo, de un par de centímetros de profundidad.
- Echa una cucharada de azúcar al agua que pongas en el florero, pues proporciona al tallo y a la flor bastantes nutrientes.
- Aleja el ramo de las corrientes de aire para evitar que el agua de los pétalos se evapore de forma muy rápida.
- Coloca las flores en un emplazamiento lo más fresco posible, un calor excesivo marchita las flores.
- Rocía el ramo con frecuencia, aumenta la duración y frescura de las flores. Un ambiente muy seco tiene el mismo efecto que un florero sin agua.

Curiosidades sobre sus colores.- El color de las flores de la hortensia varía según el tipo de suelo en que se hayan cultivado. Si, por ejemplo, se han cultivado en un suelo calizo, la flor tomará un color rosa. En cambio, si la tierra ha sido enriquecida con turba o sulfato de hierro y aluminio, el color será azul.

PETUNIA !!!

CUIDAR LAS PETUNIAS
Cultivar una planta tan bella como la petunia es bastante sencillo. Además, es muy resistente y no precisa de muchas atenciones.
Crece con rapidez, sobre todo en primavera y verano, aunque necesita abundantes abonados. En general, se adapta prácticamente a cualquier zona climática, si se sitúa al sol.
Admite casi todo tipo de riegos siempre que tenga un buen drenaje. Si la ubicas en lugares soleados te proporcionará una floración espectacular durante varios meses.
En cualquier caso, da excelentes resultados tanto en una maceta como cultivada en un jardín.
Dónde colocarla.- Es una flor que permite distintas ubicaciones. De hecho, siempre que se mantengan unas mínimas condiciones, sea el lugar que sea, se lograrán bonitos ejemplares.
Quedan perfectas en una cesta colgante, eso sí, deben estar protegidas de la lluvia y el viento. Para conseguir que tengan más humedad puedes situar, cuando las riegues, las plantas más pequeñas debajo de las cestas de las de mayor tamaño.
Si las plantas en un jardín conseguirás un gran colorido en muy poco tiempo. Por supuesto, puedes seleccionar para esta colocación distintas variedades arbustivas. No olvides podarlas cuando los tallos comiencen a arrastrar por el suelo.
Otro lugar en el que es muy habitual situar las petunias es en jardineras, bien para una terraza o para un jardín. La distancia entre ellas debe ser de al menos 25 centímetros para que tengan suficiente espacio para crecer. Si el lugar no está cubierto es importante elegir variedades que resistan la lluvia como la P. Multiflora.
Conservar las flores.- Para mantener durante largos periodos las flores de la petunia debes llevar a cabo algunos sencillos cuidados:


- No mojes sus flores al regar. Sus pétalos son muy sensibles al agua y pueden acabar marchitándose.
- No dejes flores pasadas en las plantas. El resto se marchitarán rápidamente.
- Abónala semanalmente desde la primavera hasta final del verano. Hazlo con un fertilizante rico en fósforo, crecerá con más vigor.


PENSAMIENTO !!!

CUIDAR LOS PENSAMIENTOS
Existe una flor que, por su colorido y gran resistencia, es colocada a la entrada de muchas ciudades y pueblos en glorietas y pequeñas raquetas. Muchas veces, no podemos evitar mirar hacia estos lugares urbanos que, adornados con una alfombra de varias de estas flores, rebosan colorido y alegria. También resulta perfecta si de lo que trata es de adornar jardineras en los balcones, combinándose por ejemplo con petunias y con begonias.



Esta planta se llama pensamiento y se trata de una planta semiperenne muy apreciada ya que resiste muy bien las frías temperaturas del invierno, requiere unos cuidados extremadamente sencillos y su variedad de tonalidades la hacen favorita frente a otras especies que, si bien también dispone de una gran gama de colores, son menos resitentes a los climas adversos.
El pensamiento es una flor de exteriores que necesita iluminación. Es de origen hortícola, de la familia de las violáceas y su amplia variedad es fruto de la experimentación de una especie europea que podríamos denominar la "madre de los pensamientos", esta especie se llama realmente viola tricolor o pensamiento trinitaria.

Algunas características de esta flor son por ejemplo su altura, de entre 15 y 30 centímetros, aunque la media está entorno a los 20. La etapa que corresponde a su floración es la que abarca los meses otoñales pero continúa hasta bien entrada la primavera. Con la llegada de las temperaturas cálidas comienzan a marchitarse, así pues, con la llegada del verano, su aspecto será decaído y mustio. Lo mejor entonces es cortarles por la parte del tallo más baja y podremos volver a disfrutar de la alegría de sus tonalidades el invierno siguiente.
Cuidados y riesgos.- Los pensamientos necesitan de suelos ricos en nutrientes para su buen crecimiento y floración. Hay que procurar que la tierra en la que crecen esté siempre húmeda pero también hay que prestar atención para que los suelos no se encharquen. Siempre debe darlas el sol, ya que necesitan de iluminación natural. Como ya hemos comentado, la mejor época para la plantación es el otoño donde utilizaremos tierra nueva. Estos nutrientes harán por el bien de nuestro pensamientos un tiempo aproximado de dos meses. Pasado este tiempo, podemos regar con abono para plantas de flor siguiente siempre las indicaciones del fabricante.
Estamos ante una flor muy propensa a ser atacada por los pulgones que son insectos de color negro, amarillo o verde. Para evitar el ataque de los pulgones, podemos rociar los pensamientos con insecticida casero. Otro enemigo habitual de la flor es un hongo llamado oídio que hará que la planta adquiera un color similar al blanquecino. Si nuestras flores son colonizadas por este hongo, no merece la pena gastar dinero y esfuerzos en adquirir fungicida, ya que sale más barato comprar plantas nuevas.

Aguanta las flores cortadas !!!

Cómo cuidar las flores cortadas
Las flores son un elemento fundamental para decorar cualquier casa. Además de poderlas cultivar nosotros mismo en el jardín, también se pueden aprovechar los mejores ejemplares para dar un aire natural a cualquier estancia. El arte floral es una disciplina muy interesante que gana adeptos cada día: constituye no sólo un elemento importante a considerar en la decoración, sino que además permite dar rienda suelta a tu creatividad. Pero, antes de ponerte manos a la obra, deberás saber cómo conseguir que las flores cortadas duren más.
No existe pues una clasificación botánica de las plantas más adecuadas para proporcionar flores cortadas, ya que estas plantas están concebidas más por los resultados que se logran con sus flores que por la planta en sí. Muchas de ellas se cultivan de manera industrial para suministrar a las floristerías el género que necesitan para ramos y regalos.
Estas plantas tienen un gran valor económico, debido al gran volumen de flor cortada que se vende en el mercado, de ahí que muchos botánicos y viveristas estén experimentando continuamente para obtener híbridos de colores diversos, olores de más intensidad y que sean más resistentes al paso del tiempo una vez hayan sido cortadas.
La gerbera, el iris, el anthurium, el narciso, la rosa, los tulipanes, el crisantemo, la dalia, las anémonas, las caléndulas, la azucena o el clavel son algunas de las flores más utilizadas para confeccionar ramos y decorar jarrones y centros de mesa.

Cómo conseguir que la flor cortada aguante más tiempo

Elegir el mejor momento para cortar las flores es un factor a tener en cuenta para que éstas tarden menos en marchitarse. Las horas más tempranas de la mañana y los últimos minutos de la tarde suelen ser los mejores momentos para cortar la flor, debido a que los tejidos se encuentran más turgentes que a pleno sol con calor, las flores pierden el agua de sus tejidos y si las cortamos, aguantan menos tiempo frescas.

Una vez cortadas tendremos que tener cuidado con el tallo de la flor ya que por ahí será por donde reciba los nutrientes que necesite para mantenerse sana durante más tiempo. Lógicamente, por el tallo, la flor se alimenta con mayores dificultades que cuando estaba en la planta, por eso, debemos intentar facilitarle la labor.
Hay que evitar que el corte de la parte inferior del tallo se aplaste o que esté ligeramente podrido, ya que estas circunstancias perjudicarán su adecuada conservación. Cada día haremos una pequeña incisión dos centímetros por encima del corte con unas tijeras, procurando siempre no deformar o aplastar el tallo. Con este truco podremos mantener durante más tiempo las células del tallo vivas para alimentar a la flor.

Ponerlas en el jarrón

Las flores cortadas tienen que ponerse siempre en agua limpia y renovarla cada vez que se ensucie. Como la flor ha perdido las hojas y las raíces de la planta, ya no tiene ningún modo de obtener el oxígeno que necesita para vivir. Puestas en agua, las flores son capaces de sustentarse a partir del oxígeno que está disuelto en el agua y que absorben a través del tallo.
Poner una aspirina disuelta en el agua también ayuda a su conservación, aunque también se pueden incorporar productos especiales de jardinería que sirven para matar las bacterias que pueden desarrollarse en el agua y que acelerar la putrefacción de la flor. Asimismo no podemos olvidar retirar los restos de flores marchitas o las hojas pasadas, ya que al caer en el agua se pueden pudrir y activar el proceso de descomposición de la flor.


Otro factor fundamental es el jarrón: cualquiera que sea el recipiente, tiene que tener agua suficiente para todas las flores y que llegue bien la luz a cada una de ellas. Es decir, que la cantidad de flores tiene que ser proporcional al volumen del jarrón, sin apelotonar los ejemplares.
 Por último, no debemos olvidar que es muy importante tener en cuenta la habitación donde colocaremos el búcaro con las flores. Los ambientes secos, con corrientes de aire o donde da el sol directamente a las flores contribuyen a resecar antes los tejidos y a que envejezcan más rápi

Cuidar los rosales

CUIDAR LOS ROSALES
La rosa ha conquistado una popularidad que difícilmente puede disputarle cualquier otra flor. De hecho, está considerada como 'la reina de las flores'. Además de su aroma, suave y exquisito, las rosas tienen el atractivo de sus hermosas flores y una apariencia elegante que la hace ser la planta más cultivada en parques y jardines de todo el mundo.
Es evidente que las especies de flores grandes son ideales para ser cultivadas en el jardín, y las pequeñas en balcones y terrazas; en compensación, éstas últimas florecen ininterrumpidamente de mayo a noviembre. En la práctica no existen situaciones ambientales, excluida la sombra total, que impidan el cultivo de la rosa. Basta con que el rosal reciba de tres a cuatro horas de sol por la mañana para que florezca regularmente. El rosal prefiere los términos medios; ni excesivo riego ni demasiada sequía. Si se tiene en maceta, conviene regarlo cada 3 ó 4 días; en el caso de que esté en el jardín, una vez a la semana
Su hábitat.- Los rosales se desarrollan mejor en zonas templadas y crecen con más facilidad en condiciones de inviernos fríos y helados, primaveras suaves, y días con mucho sol en verano. Deben estar situados en un lugar con abundancia de luz, calor y humedad. La planta no debe ponerse a favor del viento, ni tampoco a pleno sol. Sin embargo, la versatilidad de la rosa hace que pueda adaptarse a condiciones adversas de temperaturas y cantidades variables de sol y de lluvia. Existen pocos lugares en el mundo donde no pueden ser cultivadas, tales como sitios de permanente sequía o fríos intensos y prolongados.


Cómo podarlas.- La razón primordial por la cual se podan periódicamente las plantas de rosas es para evitar ramificaciones inútiles que sustraen la savia de la misma e impiden que se desarrollen de forma correcta y se desarrollen flores de calidad. Una planta con muchas ramas, da flores en abundancia, pero de una apariencia mediocre, ya que malgasta la savia en alimentar ramas innecesarias. Se recomienda que después de una poda se fertilice
Existen dos tipos de podas: la de formación, que se realiza en el primer año y consiste en la formación adecuada del sostén; y la fitosanitaria, que se lleva a cabo a partir del primer año y que supone eliminar todas aquellas ramas enfermas, quebradas o con plagas.

 

CULTIVAREA CITRICELOR

Cresterea citricelor in ghiveci

 In general, zonele in care iubitorii de plante isi "permit" sa planteze citricele direct in gradina, sunt zonele in care acestea sunt cultivate si pentru comercializare. Dar daca spatiul este limitat si/sau temperaturile din mediu nu sunt cele corespunzatoare, nu dezarmati. Va puteti bucura din plin de acesti arbusti pe tot parcursul anului. Metoda este simpla: cultivarea citricelor in ghiveci.
Ce va trebuie:
- un arbust, eventual altoit (daca doriti fructe);
- un ghiveci mai mare;
- amestec de pamant;
- substante fertilizatoare lichide sau granule;
- daca il tineti in interior, mai aveti nevoie de pietricele pe care sa le puneti in tava (pentru a-i oferi mai multa umezeala, se procedeaza la fel ca la orhidee: se aseaza ghiveciul pe un strat de pietricele, in tava si apoi se pune apa; pietricele ajuta ca apa sa nu ajunga la fundul ghiveciului si astfel sa dauneze radacinilor) si, eventual, o lampa pentru a-i oferi mai multa lumina;
In zonele in care temperaturile scad in mod regulat sub -3 grade Celsius, arbustii trebuie adusi in casa, intr-un loc luminos, in care sa fie protejati de inghet.
Aproape orice fel de citrice pot fi cultivate in ghiveci, cel putin pentru o perioada. Lamaiul si grepfrutul, care de obicei devin arbori voluminosi, vor ajunge destul de repede sa consume tot spatiul oferit de ghiveci.
Cel mai bine este sa alegeti varietati mai mici, pitice, cum sunt lamai Meyer, lamai verde Bearss, mandarin Satsuma, etc. Aceste varietati vor ramane sanatoase si vor face fructe mai multi ani.
Ghiveciul
Alegeti un vas/ghiveci mai mare, cu volum de aproximativ 60 litri. Binecunoscutul ghiveci tip "jumatate de butoi" este foarte potrivit. Ghivecele de plastic sau teracota cu diametrul de 76 - 91 cm sunt la fel de bune; cele de plastic vor transmite mai repede caldura soarelui inspre radacini, lucru care nu este neaparat benefic. Containerele de lemn nu sunt foarte bune pentru ca putrezesc; ele trebuie "captusite" mai intai cu un material protector.
Indiferent de tipul de ghiveci pe care il alegeti, acesta trebuie sa aiba gauri pentru a se drena apa; daca este nevoie, faceti dumneavoastra cateva gauri in plus, in directia sursei de lumina, dar nu le acoperiti cu pietricele (asa cum se face de obicei pentru a nu lasa pamantul sa se scurga afara). Pentru a facilita drenajul si pentru a asigura o buna circulatie a aerului, ridicati putin ghiveciul.
Pamantul
Folositi un amestec de pamant steril, special pentru plantele de ghiveci (se gaseste in magazine sau in florarii). Nu folositi niciodata pamant obisnuit din gradina, chiar daca acesta este de o calitate buna; odata asezat in ghiveci, pamantul de gradina devine foarte dens si nu lasa apa sa se scurga usor.
Udarea si fertilizarea
Plantele din ghivece au nevoie, in general, de udari mai dese decat daca ar fi plantate in gradina, iar citricele nu fac exceptie de la aceasta regula. Mai ales in perioadele calde, uscate sau cand bate vantul tare, plantele trebuie udate zilnic. Regula de baza este sa udati bine ghemul de radacini, pana cand apa incepe sa se scurga in tavita ghiveciului.
In unele situatii, apa se va scurge fara ca radacinile sa fie bine udate; acest lucru se intampla mai ales atunci cand ghemul de radacini este foarte uscat si se comprima, indepartandu-se de marginile ghiveciului. Astfel, apa se scurge prin zona dintre pamant si ghiveci, fara sa ajunga si la radacini. Cand udati, turnati cate putina apa in mijlocul ghiveciului, aproape de tulpina.
Udarea frecventa face ca nutrientii din pamant sa se piarda mai repede decat in mod obisnuit, in majoritatea solurilor. Fertilizatorii sub forma de granule, cu eliberare intarziata, sunt mai buni pentru ca nu sunt necesare mai multe aplicari (perioadele la care trebuie inlocuiti depinde de fertilizatorul utilizat si de frecventa de udare).
Fertilizatorii lichizi ofera de cele mai multe ori un control mai exact asupra substantelor nutritive, dar ele trebuie aplicate de mai multe ori (saptamanal sau in functie de planta). Oricum, cand e nevoie sa tratati planta cu fertilizator, este bine sa urmati instructiunile de pe ambalaj.
Mai multe decat alte plante, citricele sunt inclinate spre deficienta de micronutrienti ca fier, mangan si zinc. Daca acestia se gasesc in cantitati inadecvate, planta va avea de suferit: frunzele se vor ingalbeni, dar vinisoarele vor ramane verzi. Prin urmare, este o idee buna sa aplicati o substanta care sa contina aceste elemente, cel putin o data pe an. Cea mai buna perioada este primavara devreme, cand incep sa apara frunzele tinere.
Cresterea citricelor in interior
Daca mutati ghiveciul cu arbust in interior, fie ca e vorba de o sera, terasa sau pur si simplu intr-o camera bine luminata, citricele pot fi cultivate la fel ca cele plantate afara. Se aplica aceeasi reguli, cu numai cateva diferente.
In primul rand, daca doriti ca arbustul sa faca fructe, alegeti un soi de citrice acide in mod natural, nu de tipul portocalelor dulci sau grepfrut. Exemple de varietati "acide" sunt lamaia 'Improved Meyer' si 'Ponderosa'. Cel mai probabil, acestea vor produce fructe iarna daca sunt tinute in interior. Si alte soiuri de lamai se dezvolta bine, dar sansele de a produce fructe sunt foarte mici.
Cand mutati plantele afara, primavara, sau cand le aduceti inapoi in casa, toamna, faceti in asa fel incat tranzitia sa fie treptata: pe o perioada de o luna mutati planta in casa pe timpul noptii si ziua lasati-o afara. De asemenea, inainte de a o aduce inauntru, spalati-i bine frunzele, eventual cu apa amestecata cu putin sapun, pentru a indeparta orice fel de insecte daunatoare. Acestia, desi poate nu au pus probleme cat timp planta a stat afara, vor produce pagube mari odata ce patrund in casa
Fata de mediul de afara, in interior gradul de luminozitate si umiditate este mai scazut, iar temperaturile sunt mai ridicate. Acesta este motivul pentru care trebuie sa ii oferiti plantei lumina in plus si umiditate mai ridicata. De asemenea, cel mai bine este sa tineti ghiveciul intr-o camera mai racoroasa, cu multa lumina.
Sfaturi:   - soiurile de lamai acide, precum 'Improved Meyer', se preteaza mai bine la cultivarea in interior;
-          aplicati substante nutritive sub forma de granule pentru a reduce numarul de aplicari necesare pentru un an intreg. Puteti folosi si o substanta fertilizatoare lichida, bogata in nitrogen: amestecati cu apa pana cand obtineti o concentratie de 1/4 pe care sa o aplicati din primavara pana vara tarziu (iarna nu mai tratati planta cu fertilizator);
-          - radacinile uscate ale citricelor trebuie udate cu cate putina apa odata, in centrul ghiveciului;

joi, 10 februarie 2011

FLORILE DE APARTAMENT


Ingrijirea plantelor de apartament


Este foarte important cind avem plante de apartament sa stim sa le acordam ingrijirea adecvata. Urmand doar cateva sfaturi generale pentru intretinerea lor, ne putem bucura de cresterea si inflorirea acestora tot anul. Plantele trebuie udate ori de cate ori este nevoie, aceasta “operatiune” recomandandu-se a se face dimineata sau seara, in niciun caz in miezul zilei.
Periodic, frunzele plantelor mai mari se sterg de praf cu o carpa umeda; daca plantele au frunzele cu puf sau lipicioase (ca in cazul Violetei de Parma), poti folosi o perie foarte moale (sau o pensula) doar daca este absolut necesar; in cazul plantelor mai mici, daca frunzele acestora sunt prea prafuite, pune-le pur si simplu sub dus sau in chiuveta, avand grija ca apa sa aiba o temperatura potrivita (putin calduta).
In perioadele de inflorire, foloseste ingrasamant saptamanal, iar in perioada de crestere, o data la doua saptamani, recomandabile fiind cele lichide sau solubile, care se dizolva in apa pentru udat.
Indeparteaza periodic frunzele maronii sau ingalbenite, precum si florile care s-au uscat.
Majoritatea plantelor indragesc lumina naturala (in special cele cu flori, care trebuie asezate in locurile cele mai luminoase), altele insa prefera umbra, razele soarelui fiindu-le chiar daunatoare. Periodic, se poate roti usor ghiveciul astfel incat planta sa se dezvolte armonios pe toate partile (pentru plantele care isi orienteaza frunzele spre lumina).
Pamantul ales pentru plantele de apartament trebuie sa fie fertilizat si bine afanat ca sa permita infiltrarea apei; periodic, plantele trebuie sapate la radacina pentru ca pamantul sa nu se intareasca.
Pentru a scapa de puricii albi din pamant, se prepara o solutie dintr-un varf de cutit de sapun (sau cateva picaturi de detergent lichid de vase obisnuit) dizolvat intr-un litru de apa dupa care se adauga 50 ml alcool. Cu solutia astfel preparata, se stropesc frunzele plantei si pamantul. Nu uita ca acestea sunt doar cateva sfaturi generale privind ingrijirea plantelor de apartament, insa pentru a oferi fiecarei plante in parte ingrijirea specifica, incearca sa le asiguri un mediu cat mai apropiat de cel in care se gasesc in mod natural.