FICUSUL

Ingrijirea Ficusului

Ficusul este o planta ornamentala care prin prezenta sa poate adauga viata si frumusete unei camere de apartament. Pana in prezent se cunosc mai mult de 800 de specii de ficus de tip arbore, arbust sau planta cataratoare. Planta de ficus poate fi descrisa ca o planta viguroasa, lemnoasa, avand frunze mari, pieloase, in forma de elipsa, de o culoare verde inchis cu o tenta spre galben uneori. La maturitate, frunzele pot ajunge sa aiba chiar intre 40 si 70 de centimentri. De provenienta tropicala, ficusul se adapteaza destul de bine la conditii de mediu variate si cu toate ca nu este o planta foarte pretentioasa, ingrijirea sa presupune cunoasterea anumitor reguli de crestere si intretinere. Mai mult ca sigur ca ati observat ca ficusului ii prieste mediul din apartament si ca poate creste frumos in conditii de interior. Ce pasi trebuie sa urmezi pentru ca planta ta de ficus sa se dezvolte armonios?

Mediul prielnic dezvoltarii plantei de ficus

In primul rand, trebuie sa-i gasesti in apartamentul tau locul pe care il merita si in care se simte bine. De regula, ghiveciul cu ficus poate fi tinut in locuri luminoase, uneori semiumbrite, evitandu-se expunerea sa la lumina directa a soarelui. Nu trebuie facute excese de lumina, de temperatura, de curenti de aer sau de umiditate, deoarece in astfel de conditii dezvoltarea plantei poate stagna. Pe timpul verii, ficusul poate fi scos in gradina sau pe balcon, insa la umbra, oscilatiile de temperatura putand determina caderea frunzelor. Mediul optim de crestere a plantei de ficus presupune mentinerea unei temperaturi intre 12 si 24 de grade Celsius. In perioada de vegetatie temperatura ideala cresterii plantei este intre 18-24 de grade Celsius, iar pe timpul iernii aceasta nu trebuie sa scada sub 12 grade.

Udatul ficusului

Pe timpul verii, este necesara o cantitate mai mare de apa, udarea plantei facandu-se de obicei atunci cand solul prezinta semne de uscaciune la suprafata. Pe timpul verii, apa poate fi pulverizata pe suprafata frunzelor. Exista anumite specii de ficus care au un aspect lucios al frunzelor, acestea trebuind curate din cand in cand cu ajutorul unei carpe umede. De asemenea, apa trebuie sa fie la temperatura camerei, pamantul plantei trebuind sa fie mentinut umed, dar nu ud. Toamna si iarna, planta de ficus are nevoie de mai putin apa decat in timpul verii. Acordati udatului atentia cuvenita! Daca apa este insuficineta, frunzele se ingalbenesc si cad. Daca din contra este prea multa, radacinile pot putrezi, planta isi schimba culoarea si ofileste. Pentru ca apa de la robinet contine o cantitate considerabila de clor, se recomanda ca aceasta sa fie lasata intr-un vas neacoperit. Clorul din apa se va evapora astfel partial.

Cand se efectueaza replantarea plantei?

Pentru ca planta sa aiba o durata de viata cat mai lunga este necesara replantarea ei la fiecare doi ani, de obicei in luna aprilie. Pamantul in care se replanteaza planta trebuie imbogatit cu humus si frunze sau se pot utiliza in mod egal parti egale de turba, pamant de flori si nisip. Este bine ca pamantul sa fie humos si sa contina substante nutritive care favorizeaza dezvoltarea viitoare a plantei.

 

Inmultirea plantei de ficus

Cum putem insa inmulti o planta de ficus si cand este momentul potrivit pentru a face acest lucru? Specialistii sunt de parere ca nu exista un moment ideal pentru inmultirea ficusilor, inmultirea ficusilor fiind posibila in orice moment al anului atata timp cat in spatiul in care este depozitata planta este mentinuta o temperatura de 25-28 de grade Celsius si o umiditate peste medie. Si cu toate acestea, s-a observat ca butasii de ficus au mai multe sanse sa se prinda la inceputul primavarii, atunci cand iarna se apropie de sfarsit. Procedeul de inmultire este unul simplu. De regula, din varful ramurilor de ficus se preleveaza butanasi lungi de 10-15 centimetri (acestia trebuie sa aiba si o bucatica de petiol). Butasii alesi pentru inmultire pot fi taiati fie de la varfuri, fie din ramurile laterale. Seva care se observa la suprafata taieturii este lasata sa se usuce timp de o noapte, urmand ca ulterior butasii sa fie plantati in pamant, fixandu-i cu un betisor.

TRANDAFIRUL JAPONEZ

Ingrijirea Trandafirului Japonez

Trandafirul Japonez (HIBISCUS ROSA SINENSIS ) este o planta de apartament care in perioada mai – septembrie poate fi tinuta si afara in balcoane sau gradini. Este originara din Japonia si Hibiscus rosa sinensis este singura specie din genul Hibiscus care se cultiva ca planta de apartament.

Trandafirul Japonez este o planta perena care traeste mai multi ani cu aspect de tufa, frunze ovale de culoare verde inchis care in perioada de vara daca este ingrijit corespunzator poate avea flori de diferite forme si culori in functie de varietate ( rosii trompeta, rosii batute, galben trompeta sau galben batute. )

 

 

Pentru o crestere optima are nevoie de un substrat “ pamint “ format din turba, pamint de frunze si nisip in parti egale . Se recomanda amplasarea Trandafirului Japonez la lumina indirecta in perioada de repaus (iarna) iar de primavara pina toamna intr-un loc foarte luminos , lumina fiind cea care va declansa inflorirea . Daca in perioada de indlorire nu are lumina suficienta planta va creste dar nu va inflori.

Udarea  trandafirului japonez se face diferit : in perioada de primavara – toamna se recomanda a fi udat zilnic astfel incit substratul sa fie mereu reavan iar iarna se va uda moderat, in aceasta perioada planta intrind intr-o perioada de repaus . Temperatura necesara pentru a inflori este de 20 C iar iarna se recomanda sa nu se tina la temperaturi mai mici de 10 C.

Ingrijirea trandafirului japonez implica taierile anuale pentru formarea unui aspect placut al coroanei . Taierea se face primavara pentru a limita cresterea plantei in inaltime si face ca planta sa dezvolte ramuri dese, formindu-se sub forma de tufa . O data la 4 ani primavara este necesara si schimbarea ghiveciului , procedeu ce implica scurtarea usoara a radacinilor si inlocuirea unei parti din pamintul existent in ghiveci .

        Inmultirea se face prin butasi lemnificati ce se introduc intr-un pahar cu apa pina la formarea radacinilor, apoi se scot si se planteaza in pamint. Varietatile cu flori rosii au cresteri viguroase si inmultire mai usoara decit varietatile cu flori galbene.

Fertilizarea se face o data la 2 luni cu ajutorul batoanelor fertilizante ( de culoare rosie ) pentru plante cu flori produse de Substral . Acestea contin atit macro elemente cit si micro elemente care impreuna asigura o dezvoltare optima si determina inflorirea . Batoanele permit eliberarea lenta ( pe parcursul a 2 luni ) a substantelor nutritive atit de necesare plantei .

Insectele daunatoare pentru trandafirul japonez sunt reprezentate de specii de afide ( paduchi mici de diferite culori ) a caror prezenta se poate observa prin existenta unor pete lucioase si lipicioase aflate pe frunze sau flori , acestea se combat cu succes cu insecticidele ACTARA sau MOSPILAN.

Daca apar unele musculite sau alte insecte problema se rezolva tot prin stropirea cu aceste insecticide.

Alti daunatori sunt reprezentati de acarieni ( paianjeni minusculi ) care se pot observa cu ajutorul unei lupe si se pot combate cu o solutie de MILBEKNOCK EC ( 0,6 ml la 1 litru de apa ) sau cu VERTIMEC.

Dintre boli isi face prezenta rugina ( pe frunze apar pete galben portocalii, bombate ) si fainarea ( aspect fainos pe frunza ) care se combat cu unul din urmatoarele produse : TOPAS, SOCORE, IMPACT, TOLEDO ,FOLICUR SOLO sau CANTUS .

TRANDAFIRUL CHINEZESC

Ingrijirea trandafirului chinezesc

Trandafirul chinezesc este una din cele mai indragite plante lemnoase capabila sa infloreasca tot anul daca dispune de conditii favorabile.

Prezinta un frunzis bogat, verde stralucitor si flori marii simple sau duble, larg deschise, cu anterele staminale mult iesite in afara.Acestea se formeaza in partea de varf lastarilor si pot fi colorate rosu, violet, roz, galben, oranj si alb.

Planta suporta bine taierile care sunt necesare pentru corectarea cresterii ei. Factorii care influenteaza cel mai mult formarea bobocilor si inflorirea lor sunt lumina si caldura.

Trandafirul chinezesc - Hibiscus are nevoie de multa lumina, iar atunci cand nu dispune de un spatiu suficient de luminos, nu infloreste.

De asemenea, este o planta careia ii place caldura. Iarna trebuie sa dispuna de minimum 10°C. Nu suporta socurile de frig, fiind printre primele plante care isi apleaca si apoi isi pierd frunzele.

Plantele tinere se ciupesc de 1-2 ori deasupra a 3-6 frunze pentru a se realiza o buna ramificare de la baza. Plantele mari este bine sa fie supuse taierii in fiecare primavara cand se elimina ramurile imbatranite si desfrunzite, iar celelalte se scurteaza atat cat este nevoie pentru armonizarea formei coroanei si reajustarea inaltimii ei.

Tot primavara, la interval de 3-5 ani, se aplica transplantarea, in fiecare an, insa, se inlocuieste pamantul de la suprafata cu altul proaspat care sa contina si mranita.
Pamantul se mentine permanent reavan prin udari regulate. Pe parcursul verii se aplica 3-4 fertilizari cu ingrasaminte chimice in concentratie de 0,15-0,2%.

Inmultirea este usoara. Plantele se obtin din butasi de lastari trecuti usor de faza erbacee.

SPORUL CASEI

SPORUL CASEI

Sporul Casei este una dintre cele mai usor de ingrijit plante de apartament. Sporul casei este una dintre cele mai comune plante in casele romanilor, nu atat pentru denumirea sa si superstitia conform careia aduce noroc, cat pentru lipsa de pretentii a acestei plante. Denumirea latina a plantei este Impatiens si reuneste un numar de sute de specii diferite – diferite culori, marimi si structuri. Numele de "Impatiens" sugereaza probabil nerabdarea de a creste si a inflori a plantei.

Plantarea Sporului Casei
Plantarea Sporului Casei trebuie sa aiba loc la inceputul primaverii. Se foloseste o tava plina cu pamant pentru seminte de Sporul Casei si se acopera semintele cu un strat subtire de pamant. Se tine apoi tava cu pamantul si semintele intr-un loc cald si intunecat. Cand apar primele vlastare se va duce tava la lumina, dar se va feri de lumina directa a soarelui. Cand noile plante cresc suficient sunt transplantate in ghivece. Trebuie avut in vedere sa se foloseasca ghivece mari, intrucat planta se poate dezvolta foarte repede.

Ingrijirea Sporului Casei
Sporul Casei nu necesita o ingrjire foarte atenta, dupa cum am spus deja mai sus. Cu toate acestea, este necesar a se lua in calcul cativa factori pentru o ingrijire corespunzatoare a plantei.

Pamantul in care trebuie pastrat Sporul Casei este bine sa fie amestescat cu turba si sa fie bine fertilizat. Nu le merge bine daca este folosit nisip impreuna cu pamant la cultivarea lor. Sporul Casei prefera lumina indirecta – este bine sa fie pastrate intr-un loc aerisit (desi rezista bine si la temperaturi ridicate, cel mai bine se simt pana in 20^o C) si nu departe de lumina soarelui.

Nu trebuie udate din belsug in nici un caz. Ideea este ca pamantul lor sa fie in permanenta mentinut umed. Atata timp cat pamantul lor este umed mereu, este suficient. In timpul verii este bine sa adaugati ingrasaminte lichide in apa cu care udati planta, intrucat vara nu este chiar o perioada propice pentru ea.

Inmultirea pentru Sporul Casei
Este bine ca inmultirea sa aiba loc in timpul verii in perioada iunie-septembrie. Se taie butasi lungi de 10 cm din ramurile laterale si se aseaza fiecare butas intr-un paharel cu apa. In maxim o saptamana se vor forma radacinile butasului. Se planteaza apoi butasii cu radacini in ghivece care contin amestec de pamant fertil si nisip. Se mentine pamantul ud si se tin la umbra si racoare. Se taie varfurile periodic o data ce incep sa creasca.

Violeta de camera

Chiar daca nu este in totdeauna violeta, trebuie remarcat faptul ca majoritatea ii spun "Violeta de Parma', o floare sensibila si in acelasi timp atit de grstioasa si fermecatoare.

VIOLETA  DE  CAMERA ( PARMA )

Violeta de camera este originara din Africa si nu este aceeasi cu violeta de Parma care creste afara si infloreste primavara devreme.

Planta este mica, inalta de numai 10-15 cm, cu frunzele asezate intr-o rozeta aproape perfecta si florile concentrate mai mult in centrul ei. Ele pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore pe nuante de albastru, violet, roz, rosu, alb.
Intreaga planta este deosebit de fragila. De asemenea, sistemul radicular fin, fibros, dezvoltat mai mult in stratul superficial al pa mantului.
Violeta de camera infloreste aproape tot anul, cel mai mult insa primavara si toamna.

Saintpaulia creste si infloreste bine in camere calduroase (20-22°C), bine luminate, dar fara soare direct pe plante, care provoaca la inceput pete galbene si apoi necrozarea si uscarea frunzelor. Amplasarea cea mal buna a plantelor este in camerele cu ferestre vestice.

Substratul de cultura trebuie sa fie poros, cu textura grosiera, care sa asigure o buna caldura si oxigenare pentru radacini. Este foarte important ca ghiveciul sa nu fie inalt

Umezeala aerului este foarte importanta. Pentru asigurarea unei atmosfere mai bogat in apa este bine ca ghivecele sa stea pe un strat de pietris care se mentine umed.

Inmultirea se poate realiza si prin despartirea plantelor mari. Practic, se scoate planta din ghiveci si se separa fiecare rozeta de frunze ce se planteaza individual in ghivece mici. Este bine ca aceasta inmultire sa se faca primavara si toamna, inaintea perioadelor de inflorire maxima.Fertilizarea de 2 ori pe luna este necesara daca se are in vedere ca planta creste si infloreste aproape continuu. Solutia de ingrasaminte este bine sa contina mai mult potasiu si sa aiba o concentratie de 0,1-0,2%.

Daca planta are tendinta sa formeze multe frunze in detrimentul infloririi este indicat sa se rupa o buna parte din ele, stimulandu-se astfel formarea florilor.

Aceasta planta se inmulteste foarte usor prin butasi din frunze, care pot fi inradacinati si in pahare cu pamant. Prinderea lor si formarea de plante noi dureaza circa 2,5-3 luni.Udarea este lucrarea principala de ingrijire. Se are grija sa se ude cu apa nu prea rece, chiar calduta si numai atunci cand pamantul de la suprafata se usuca, putin.

Apa se toarna in farfurie sau pe marginea ghiveciului, iar excesul din farfuria de scurgere se indeparteaza dupa ce pamantul s-a umezit bine.

MASLINUL !!!

INGRIJIREA MASLINULUI IN GHIVECI

Măslinul (Olea europaea) este un arbore originar din Siria şi zonele de litoral din Asia Mică, foarte răspândit şi în Grecia continentală şi în arhipelagul elen. Este considerat “arborele veşnic roditor”, fiind un arbore cu o longevitate extraordină, având o uimitoare putere de regenerare, dând mereu rădăcini şi lăstari noi.
Descriere
Maslinul este admirat pentru foliajul gri-verde, care se imbina frumos cu toate celelalte culori din gradina. Trunchiurile fine si ramurile devin noduroase, incalcite cand pomul ajunge la maturitate. Florile albe sunt asezate in grupuri si apar vara, fiind urmate de fructe verzicare se innegresc si cad din copac toamna tarziu si iarna.
lea conţine în jur de 20 de specii larg răspândite în jurul globului. Sunt pGenul oomi mici întâlniţi în zonele limitrofe Mării Mediterane,  în sudul Africii, în sud-estul Asiei, în estul Australiei. Frunzele măslinilor se menţin verzi pe întreaga durată a anului.
Olea europaea, măslinul european, este cea mai cunoscută specie din genul Olea, fiind apreciat încă din antichitate. Măslinele erau folosite fie pentru obţinerea uleiului de măsline, fie erau consumate ca fructe. Pentru că au un gust amar, măslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate în saramură.
Măslinii au o creştere lentă, dar sunt şi foarte longevivi. Lăsaţi să se dezvolte natural, măslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind înregistrate recorduri de peste 10 metri în diametru şi peste şapte secole de viaţă. În Italia se crede că unii din cei mai bătrâni măslini datează din primii ani ai Imperiului Roman, părere infirmată de mulţi specialişti.
Cultivarea maslinului in ghivece. Maslinii cresc foarte bine in ghivece, ca arbusti de interior. Nu uitati sa asezati pe fundul ghiveciului cateva pietre sau bucati de teracota de la niste ghivece sparte, pentru a ajuta apa sa se scurga mai repede. Pentru pamant, va recomandam un amestec de buna calitate, bogat. Maslinii pot fi antrenati pe spaliere si sunt des folositi in arta topiara.

Ingrijire si cultivare
Maslinul trebuie tinut intr-un loc scaldat in razele soarelui. Se dezvolta cel mai bine cand creste in pamant bogat, dar se adapteaza si la soluri alkaline sau pietroase, cu putine substante nutritive; conditia de baza este ca solul sa fie usor drenabil, pentru ca maslinul nu suporta ca radacinile sa fie continu in apa. Pomul supravietuieste si face fructe chiar si daca este neglijat; cu toate acestea, cand il plantati e bine sa il aplicati si un fertilizator usor.
Iernare
Maslinii nu rezista la temperaturi mai mici de -10 grade Celsius asa ca iarna ei trebuie tinuti intr-o camera racoroasa dar luminoasa intre 5-10 grade Celsius.
Metode de taiere la maslin
La maslini nu se aplica de obicei taieri reductive, dar daca recolta este prea mare, fructele vor fi destul de mici. Pentru a obtine masline cat mai mari, trebuie sa reduceti numarul fructelor din pom, operatie care trebuie facuta imediat ce au aparut fructele. Inalturati din ele pana raman cam 2-3 masline pe fiecare ramura mica.
Boli si daunatori
Maslinii sunt pomi fructiferi rezistenti si nu sunt de obicei atacati de boli sau daunatori.

HORTENSIA !!!

CUIDAR LAS HORTENSIA

Este arbusto se caracteriza por poseer unos grandes penachos de flores, de color blanco, azul o rosa, más o menos intenso, que están formados por flores individuales.

Generalidades.- La hortensia es un arbusto caducifolio de climas con inviernos suaves, perteneciente a la familia de las saxifragáceas, cuyas variedades más significativas se caracterizan por tener flores dispuestas en inflorescencias en forma de cabezuelas.

Comúnmente se le conoce como planta de maceta, pero en las regiones húmedas de España (sobre todo en la costa norte) es más corriente como arbusto de jardín.

Las flores de la hortensia se desarrollan a partir de yemas formadas el año anterior, es por esto que la poda debe anticiparse todo lo posible, realizándose justo al finalizar el período de floración. Lo más aconsejable es hacer la poda dejando las ramas a unos 30-40 cm del suelo, para que sobre esa estructura se desarrolle cada año.

Conservar su flor.- La flor de la hortensia es perfecta para formar ramos. Pero hay que tener en cuenta que una vez cortada sigue teniendo las mismas exigencias de humedad y temperatura moderada. Si deseas conservar sus flores una vez cortadas, sigue estos consejos:

- Tanto si procede de una floristería como del jardín, corta un poco los tallos antes de meterlos en el florero.

- Este corte tiene que ser oblicuo y es mejor realizarlo con un cuchillo bien afilado que con una tijera, que aplasta el tallo, obstruyendo los vasos por donde se nutre la flor.

- Realiza dos cortes cruzados (X) en la base del tallo, de un par de centímetros de profundidad.

- Echa una cucharada de azúcar al agua que pongas en el florero, pues proporciona al tallo y a la flor bastantes nutrientes.

- Aleja el ramo de las corrientes de aire para evitar que el agua de los pétalos se evapore de forma muy rápida.

- Coloca las flores en un emplazamiento lo más fresco posible, un calor excesivo marchita las flores.

- Rocía el ramo con frecuencia, aumenta la duración y frescura de las flores. Un ambiente muy seco tiene el mismo efecto que un florero sin agua.

Curiosidades sobre sus colores.- El color de las flores de la hortensia varía según el tipo de suelo en que se hayan cultivado. Si, por ejemplo, se han cultivado en un suelo calizo, la flor tomará un color rosa. En cambio, si la tierra ha sido enriquecida con turba o sulfato de hierro y aluminio, el color será azul.